Când vine vorba de oamenii pe care îi iubim, dorim să păstrăm legătura, indiferent de distanță. În timp ce adventiștii de ziua a șaptea cred că profeția este o „predicție a ceea ce se va întâmpla în viitor,” [2], de asemenea, știm că are de a face cu mult mai mult – are de a face cu profunda dorința a lui Dumnezeu de a rămâne în contact cu cei pe care îi iubește – adică noi.

De-a lungul istoriei, Dumnezeu a folosit profeți pentru a asigura copiilor Săi preaiubiți confort, îndrumare, instruire și corecție. Când au pierdut calea, El a trimis „profeți care să îi aducă înapoi la El.” [3] Când au început să dispere, El a trimis profeți pentru a îi încuraja. [4] Iar atunci când au avut nevoie de cineva cu care să vorbească, Dumnezeu a ascultat și a răspuns prin profeții Lui. [5].

Profeții lui Dumnezeu sunt mesageri Săi, numiți să rostească cuvintele Sale. [6] Natura noastră umană a făcut imposibil pentru noi să ne vedem cu Dumnezeu față în față. Însă, doar pentru că trebuie să păstrăm distanța nu înseamnă că El trebuie să rămână tăcut.

Adventiștii cred că profețiile sunt calea prin care Dumnezeu continuă să converseze cu noi. Și, în cele din urmă, „este Spiritul profeției, care dă mărturie despre Isus” [7], întruchiparea mesajului iubirii Lui Dumnezeu – că El va muri pentru a ne salva sufletele.

1) 2 Cronici 24:19
2) 2 Cronici 15:1-8
3) Cartea lui Habakkuk
4) Deuteronom 18:18
5) Apocalipsa 19:10